Romania, ai grija de valorile tale!

Azi se discuta tot mai mult despre soarta Romaniei. Romania pare a fi o tara incapabila sa-si creeze un destin favorabil, sa-si respecte cetatenii, sa se impuna in lume ca o tara mare, frumoasa, cu oameni deosebiti.

Cu toate acestea, valorile Romaniei, de-a lungul timpului, nu au disparut, chiar daca destinul tarii a fost mereu unul zbuciumat. Am spus "de-a lungul timpului" si nu am adaugat "pana in zilele noastre" deoarece in ziua de astazi se pare ca si ultimele farame de valoare ale poporului roman dispar, fara ca noi sa fim capabili, sa fim atenti ca acestea sa nu dispara.

Voi incheia prin a va reaminti un crampei de valoare romaneasca, indemnandu-va sa urmariti cateva cuvinte ale marelui roman Octavian Paler, cuvinte care se refera la tara noastra.

 

Democratia totalitara

Democratia este una din valorile unanim acceptate de catre fiecare om care traieste pe acest pamant. Este valoarea care da valoare vietii. Este cea care da posibilitatea fiecarui individ sa se exprime si este conditia esentiala a respectarii aproapelui prin respectarea opiniei pe care acesta si-o exprima, indiferent care ar fi aceasta.

Traim azi intr-o societate in care presa in ansamblul ei este cea care, simbolic vorbind, reprezinta pilonul democratiei. Presa este cea care, datorita diversitatii ei de opinie, face societatea in care traim o societate democratica.

Pana aici totul este in regula. Romania are presa, aceasta presa exprima puncte de vedere diferite raportate la toate evenimentele care se petrec in tara si in lume. Este in regula, ma repet. Si dupa ce ma repet, parca incercand sa ma conving eu insumi de acest lucru, vin si cu intrebarea urmatoare: este presa de azi din Romania pilonul democratiei? 

Poate va intrebati de ce am aceasta indoiala. Raspunsul este foarte simplu: presa noastra cea de toate zilele este o presa care trece peste valorile democratiei deoarece, fiind profund politizata, nu face altceva decat sa ingradeasca, sa manipuleze omul, refuzandu-i astfel omului libertatea de gandire.

Poate ca vorbesc aiurea, poate ca sunt un alienat mintal, insa nu pot sa nu observ cum presa romaneasca incearca sa substituie democratia cu un fel de " eu sunt cel care stiu ce e bine" sau "eu va spun doar adevarul" sau "eu stiu care este adevarul" sau "haideti sa schimbam ceea ce eu consider ca e gresit" sau....sau...

Partizanatul politic al presei romanesti este cel mai grav lucru care se poate intampla intr-o democratie, intr-o societate libera.

 Incerc sa raman cu picioarele pe pamant, incerc sa filtrez toate informatiile care ma inconjoara, incerc sa vad cu "ochiul soacrei" orice amanunt care imi este servit de presa romaneasca ca nu cumva sa ma trezesc intr-o zi ca traiesc intr-o democratie totalitara, intr-o democratie in care punctul meu de vedere, opinia mea, sa se rezume in a repeta ce spune presa, indiferent de partizanatul acesteia, eu nemaiavand nicio parere.

Sa inteleaga si asa-zisii "formatori de opinie" ai presei romanesti, precum CTP sau altii, ca cetateanul de rand, romanul simplu, GANDESTE, ca stie sa faca diferenta intre bine si rau, intre fals si adevarat, intre valoare si non-valoare, intre democratie si spalare de creier.

Justitia justitiarilor

Stand pe margine si observand zilnic ceea ce se intampla in viata Romaniei noastre europene, nu pot sa nu-mi exprim punctul de vedere in legatura cu actul de justitie romanesc.

Poate ca voi bate campii, sau poate ca nu voi reusi sa ma fac inteles, sau poate ca nu sunt instruit suficient in acest domeniu de o importanta deosebita pentru functionarea corecta a unei natii, insa orice om care are o minima educatie poate sa vada evidenta.

Sistemul justitiar din Romania este alcatuit din oameni si oameni. Exista oameni cu o buna pregatire profesionala, oameni care prin activitatea lor reusesc sa tina justitia romaneasca pe linia de plutire. Spun pe linia de plutire pentru ca astfel de oameni sunt deja in minoritate in sistem. Fac aceasta afirmatie deoarece precum un lup infometat isi sfasie prada abia prinsa, tot asa si politicul romanesc sufoca, sfasie, insangereaza justitia. In functie de nevoile de moment, justitita actioneaza la comanda politica prin intermediul unor asa-zisi judecatori cu o mapa profesionala "de exceptie". In aceste mape profesionale ale acestor asa-zisi fauritori ai dreptatii primeaza, troneaza cazuri care mai de care mai "interesante", cazuri favorabile pentru o tabara polititca si cazuri nefavorabile pentru cealalta parte. 

Hai sa spunem prin absurd ca toti cei condamnati, indiferent de ce parte politica se afla, merita acest lucru. Ar fi bine, insa, de cele mai multe ori, continutul de fond al acuzatiilor care duc spre o condamnare sunt inexistente sau fabricate. 

Este foarte usor de observat cand un act justitiar se realizeaza tinandu-se cont de evidenta probelor si acuzatiilor si cand exista un "act justitiar" cerut, comandat ca la restaurant. Spun acest lucru deoarece, eu, ca simplu cetatean, mi-am dat seama foarte usor de momentele in care justitia romana lucreaza independent si de momentele in care actioneaza la comanda.

Atunci cand se realizeaza un act de justitie independent de politic nimeni, dar absolut nimeni, nu are ceva de comentat, paginile ziarelor nu sunt incarcate cu acest subiect, desi in unele cazuri cei condamnati sunt persoane publice (vezi cazul fostului primar de Baia Mare) sau alte cazuri cu nume mai putin sonore.

Cand politicul intervine in actul de justitie apare deja scandalul, apar comentarii din taberele politice, apar manifestatii de sustinere sau de condamnare. Din nefericire aceste cazuri sunt mult mai numeroase decat cele neinfluentate politic. Voi da doar cateva exemple: cazul Nastase (condamnat), cazul Basescu (imunitate), cazaul Roberta Anastase (achitat), cazul Ritzi (tergiversat), cazul presedintelui CJ Nicolescu de la Arges (condamnat), cazul Haissam (fuga din tara) si mai pot enumera o sumedenie.

Vedeti cat este de simplu? Oricine poate observa foarte usor diferentele, oricine poate judeca modul in care justitia romana lucreaza. Si sa nu fiu inteles gresit. Acest lucru se intampla de 23 de ani incoace.

Moralitate sau pacat capital?

In aceste zile a aparut un evenimet care a tinut prima pagina a vietii politice romanesti: tentativa de sinucidere a lui Adrian Nastase.

In cele ce urmeaza n-am sa fac nicio referire la partea judiciara a acestui caz si nici nu voi face consideratii referitoare la persoana lui Adrian Nastase, ci ma voi referi strict la actul suicidal pe care un om, oricare ar fi el, il poate face intr-un moment de cumpana.

De cele mai multe ori viata ofera unui om atat evenimente fericite cat si momente critice. Aceste clipe de cumpana pot aparea din diferite motive, situatii, trairi. Nu este usor sa faci fata unor astfel de situatii. Dupa parerea mea, desi nu am studii de psihologie umana, actul suicidal poate fi privit din mai multe puncte de vedere, cauzele care duc la un astfel de act fiind dintre cele mai diverse. Pornind de la aceste cauze, putem sa ne punem intrebarea daca suicidul ar putea sa aiba un caracter moral sau nu. 

Biserica Ortodoxa Romana considera orice act suicidal un pacat capital, deoarece, spune Biserica, numai Dumnezeu are dreptul de a-ti lua viata deoarece El ti-a si dat-o. Pana aici nimic de spus, Biserica avand argumente puternice in a sustine punctul ei de vedere.

De cealalta parte, adica din punct de vedere laic, parerile pot sa difere de la caz la caz. Spun de la caz la caz pentru ca si aceste acte sunt facute avand ca si puncte de plecare diferite cauze: boala, singuratatea, neputinta de integrare sociala, diferite lipsuri, esec in dragoste, diferite neimpliniri profesionale, uneori chiar lipsa de cultura. Pot sa existe in randul oamenilor unele pareri de acceptare a unor astfel de acte, in special atunci cand prin acestea se doreste a se da un exemplu. Dar oare pot fi acceptate astfel de acte de catre societate, oricare ar fi cauzele acestora? Chiar daca  printr-un astfel de act s-ar indrepta o nedreptate? Chiar daca printr-un astfel de act un om ar scapa de suferinta? Cum sa ne pozitionam noi oamenii in fata unor astfel de evenimente? Cum sa analizam o astfel de fapta? Poate fi considerata o astfel de fapta una morala in functie de cauza care a declansat-o?

Sunt niste intrebari la care nu stiu daca as putea da un raspuns scurt sau un raspuns foarte bine argumentat. Poate sa fie suicidul o modalitate de rezolvare a unei probleme, sunt de acord cu acest lucru, insa, in acelasi timp, pot sa spun ca este si dovada unui egoism uman dus la extrem, este dovada incapacitatii de a accepta anumite stari de fapt. 

Oricum as sta si m-as gandi si oricare ar fi cauza unui astfel de act, punctul meu de vedere este acela ca niciodata un suicid nu poate fi considerat un act prin care se restabileste moralitatea, o modalitate de repunere in ordinea fireasca a anumitor lucruri, consideratii, valori, sentimente. Chiar daca la un moment dat psihicul uman cedeaza, dupa vreme indelungata de diferite framantari, trecerea peste astfel de momente ale unui om se poate face in primul rand prin ajutorul dat de societate (un ajutor extrem de important) precum si prin ajutorul dat de ceea ce inseamna respectarea de catre instituiile statului si de catre toti in ansamblu a conditiei umane, conditie umana care se dezvolta armonios atunci cand sistemul de valori acceptat de catre toti este respectat.

De ce?

Fiind un licentiat in litere, as inclina sa spun tuturor celor care vor citi acest blog ca ar fi de preferat sa citeasca o carte buna si nu sa navigheze pe internet.

Insa viata trebuie privita asa cum este si daca in zilele noastre comunicarea inter-umana se realizeaza mai nou pe calea wirlles-ului voi incerca si eu sa-mi comunic propriile puncte de vedere, voi incera sa iau atitudine, voi incerca sa trec dincolo de nepasare si ma voi stradui sa inter-relationez.

Nu de putine ori in ultimii ani am auzit multe opinii ale diferitilor formatori de opinie care spuneau ca societatea civila a disparut, ca adevaratele valori stau ascunse sau poate ca au disparut. Sunt de acord pe jumatate cu aceasta opinie. Spun aceasta deoarece, da, poate ca adevaratele valori nu mai ies in evidenta in zilele noastre, dar acest lucru nu se datoreaza lor ci se datoreaza faptului ca non-valoarea este considerata azi valoare, deoarece sistemul valorilor absolut recunoscute de catre toti a fost brutalizat, a fost reformulat si reconditionat in functie de nevoile momentului.

Sincer, nu-mi imaginez o societate care sa functioneze in cele mai bune conditii prin suprimarea sistemului de valori si se pare ca in societatea noastra chiar acest lucru se intampla in ultimii ani. Este de condamnat acest lucru deoarece poporul roman a avut de la nasterea sa valoare si valori. De-a lungul istoriei noastre valoarea a existat, a produs multe beneficii tarii in toate domeniile de activitate, insa, in ultimii ani, in afara de ura, minciuna, ipocrizie, dezinformare, prost-gust, mistocareala, democratie prost inteleasa, furt si... mai pot enumera multe, nu mai  exista nimic. Nu mai exista nimic, decat poate o farama de demnitate care insa nu poate fi exterminata in totalitate indiferent de dimensiunea non-valorii.

Cam acesta este raspunsul la interogatia din titltu. Vreau sa ma asigur ca acea farama de demnitate umana va renaste, vreau sa ma asigur ca valoarea isi va recapata locul in viata noastra, vreau sa ma asigur ca exprimarea unui punct de vedere, luarea unei atitudini fata de ceea ce se intampla in jurul nostru, va ajuta societatea si natia romana sa devina una respectabila si respectata.